Boala
Doctore, simt ceva mortal
Aici în regiunea ființei mele,
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele,
Iar noaptea luna și stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Și mă trezesc în fiecare dimineață
Cu o senzație de iarnă.
Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urât și am iubit, am învățat să citesc
Și chiar am citit niște cărți,
Am vorbit cu oamenii și m-am gândit,
Am fost bun și am fost frumos...
Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore,
Și-am cheltuit pe ele o groază de ani.
Cred că m-am îmbolnăvit de moarte,
Într-o zi,
Când m-am născut.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Votează! | Copiază!
1 mars [din public] a spus pe 28 februarie 2014: |
Ce suntem in eternitatea timpului:un strop de roua, un bob de lumina ?cred ca, doar o idee de fulger care se stinge cu mult inainte de a se aprinde |