Hititul fosilă
Gândea într-o limbă moartă
De trei mii de ani. Și scria pe plăcuțe cerate,
Care imediat prindeau patima vremii
Și se ascundeau în biblioteci
Îngropate.
Adora bronzul. Nu înțelegea fierul
Și tăișul acestuia nu-l vătăma.
Era un hitit fosilă.
Rătăcit într-o cută a timpului,
Nu știa că e hitit,
Nu știa că e o fosilă.
Nu bănuia că vorbește-ntr-o limbă
Moartă de trei mii de ani.
Dar adora bronzul,
O, adora bronzul,
A dispărut în golul unui clopot.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.