Munții
Posomorâta lor înlănțuire
Nu e decât un spasm încremenit
Supremă încordare de granit,
Rămasă dintr-o altă întocmire.
Demult, când dorul lor nebiruit
Îi logodi cu vasta strălucire,
Un braț semeț au repezit spre fire...
Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit.
Și-n vremea ce c-un gest de renunțare
Atâtea stânci expiră-n vijelie,
Șuvoiul apei neîncăpătoare,
- Șerpuitoare formă veșnic vie
Prin necuprinsa zărilor câmpie
Se-ndreaptă către mări odihnitoare...
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.