Vrajă și blestem
Pe creasta nopții moara seacă
macină lumină-n gol.
Lopeți se-nalță și s-apleacă.
Războiul după ușă pus
țese singur - vezi suveica?
Fă o cruce spre apus!
Fântânile la uliți rele
găleți coboară și ridică
'n cerul jefuit de stele.
Cuiburi în copaci s-aprind
ca de-o mână. Ard cu flăcări.
Auzi ouăle pocnind.
Duhul răului tot vine
'n sat nelocuit să pască
iarba morților de bine.
În satul vechi de lângă lună
uși se-nchid, uși se deschid.
Umbra mea cade pe zid.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1932)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.