Zeul bătrân
zeul bătrîn uneori mă uită
mă uită, îmi spun
îmi spun că mă uită
dar cupei mercurului spartă
pe-o vastă câmpie de piatră
ce pot să-i spun
ce pot să-i spun
zeule, tu care m-ai obișnuit
să fiu urechea ta ascultătoare
și mâna-n somn scriind la antipod
îmi fumegă bolnavă sfera
nebun sunt înaintea ta
cu o secundă
mă uiți, îmi spun
îmi spun că mă uiți
presimt după tristețea norilor
tristețea ta îngrozitoare
m-auzi ce spun
m-auzi ce spun
zeule, neîntoarsă clepsidră
vrei sufletul altfel să ni-l schimbăm
ți-e fruntea neîngăduit de rece
osu' cristale de gheață-l acoperă
dacă vrei, eu pot fi
pot fi dacă vrei
pe marmura sfâșietor de albă
numai laba goală-a piciorului tău
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre urechi
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre secunde
- poezii despre schimbare
- poezii despre picioare
- poezii despre nori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.