Un fir cu plumb

un fir cu plumb la baza lumii
pentru-nălţare ardere şi zbor
bot împietrit la capăt
pe şarpele de sfoară atârnă de ceasornicele mari
şi-i limbă grea de clopot cu bătaie-n funie
şi pendulare largă între dealuri
unu-nverzind de primăvară,
altul albind de iarnă dureros privirii

un fir cu plumb
pe muchea caselor de piatră
şi din lut cu paie
pe dealul unde vântul
coace olanele
un fir cu plumb
în jurul căruia se-nvârte
spre ochiul apei golul de fântână
din stele cade strâns cu umbra

bate-ntre fluvii şi la drumuri
desparte-înmormântările de nunţi
şi greutatea lui adesea
e sfera propriului meu cap
croindu-şi drum de leu peste nisipuri
izbind în ochiul sfinxului
în inima şi-n laba lui
un fir cu plumb
lăsat din trupul unei păsări
împietrită-n aer
floare la vârf pentru cuvânt
ţinuta dreaptă ne învaţă
neistovită şiră a spinării
de care viaţa stă îmbrăţişată
oricum s-ar răsturna pământul
oricum te-ar ţine meşterul
vei fi mereu aceeaşi verticală
şi echilibru fără de blândeţe

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Votează! | Copiază!