Un cântec foarte scurt
Odinioară, când eram tânără și încrezătoare,
Cineva m-a dezamăgit ( mai simt încă gustul acela amărui),
Mi-a rupt în două inima gingașă ca o floare
Iar asta a fost foarte urât din partea lui.
Dragostea-i pentru cei nefericiți, uitați pe străzi când plouă,
Dragostea-i nu-i decât un blestem căzut pe capul tău;
Odinioară-a fost o inimă pe care-am rupt-o-n două
Și asta îmi închipui că a fost încă și mai rău.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.