Complicele umbrei
când îți vine timpul
calci pe întuneric ca pe o iarbă
cosită prea devreme
primăvara
o altă realitate respiră din tine
e ca și cum ai traversa strada
simțind umbrele altui anotimp
nu te clatini dar brusc
îți amintești de tine
în acest răgaz dintre noapte și zi
ești doar tu și
o umbră care
te desparte de lucruri
cineva intră prin efracție
nu-i nimic
zici
e doar complicele umbrei
pe care o aștept...
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.