Ogorul meu de dor

Hai, vino şi culege ogorul meu de dor,
Cămara-mi este goală şi-i anul rodiror
Ori poate până-n seară-l vom strânge amândoi
Să nu înceapă norii un recital de ploi!

Te suflecă degrabă căci pe ogorul meu
E rouă -bat-o vina- şi-am lăcrimat-o eu
Iar de vreun spin obraznic, în palmă îţi va sta,
Să nu te dai bătută căci ţi-o voi săruta!

E soarele şăgalnic, adie vânt uşor
Şi-atâra de bogată recolta mea de dor
Şi tu aşa frumoasă cu părul despletit
Pe-acest pământ cu doruri din patimi de iubit!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Votează! | Copiază!