Pelicanul pălicar

Licărea în zare un pălicar,
Bătea din zaruri un pelican,
Un homme pitoyable a scris ceva,
Nu citi, nu-l iubi, nu-l uita.
Versiune şi aversiune, averse,
the collector adună verze,
Resturile, rosturile oraşului-turn,
Am spus, destul, de prisos, fiind taciturn.
O convocare de la morga oraşului?
Prezent, strigă fratrele saşiu al făptaşului.
Cresc zburătoarele-n cer, sapi fântâni,
pe boltă cresc creieraşi şi plămâni,
Fructele cad dintre stele, iar grâul
Vine din soare, pe unde-i şi brâul.
Caut luminişul – clipă, doar nori,
Un adăpost pentru Iona din flori,
Scorburi ascund fecioare, iar cântul
Devine mări, oceanu-i cuvântul,
În întuneric – explozii, săruturi
Mult prea sărate, de ele te scuturi,
Copii singuratici pe stradă, un Bach?
Revin la tine, Osip Mandelmach,
În anul (dar care? ) fost-a ucis
Poetul, iar trupa striga mereu –bis.
Avea mustăţi tiranul, o, yes,
Era unchiul Joe fără progres,
Mor şi poeţii, cui i-a păsat
Pentru un blid de linte păsat?
Oameni, de azi vom pune diguri.
Să se oprească planeta din friguri.
*************************
Zăpada de-atunci s-a topit, mi-aminteam
Moartea lui Labiş, şaizeci de ani,
Hoelderlin sta în turn de nebun,
Primesc o scrisoare din Landeskrum,
Picuri de sânge, hârtia virgină,
E ceasul trei înspre lumină,
O lină, funebră ceaţă, oraşul
Tot mai aşteaptă mireasa şi naşul,
Am să mă culc şi eu, s-o trezi
Un exilat pe insula Psi.
Parfumul scrisorii furate, atent
Tu să fii pumnal şi patent,
Crinul şi moartea, executanţi
De obicei sunt ambulanţi,
Contesa cea sângeroasă - nimic,
După o noapte de dragoste-n dric.
M-ai întrebat ce-mi place din trup,
Eram obosit, ca tunul lui Krupp.
Plecând, ai lăsat o treaptă, o treaptă
spre nicăieri, ca o şapcă, o şoaptă,
Voce-n pustiu, viaţa cu scări,
Unde dansezi spre nicăieri?
Treapta se-apropie iară de Lună,
Te-am strâns în braţe, sânii se-adună,
What a man, ai şoptit, m-am trezit
lac de sudoare, cât te-am iubit.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!