Ieşirea din iarnă

Începe astrul iernii măreţ să se topească
treptat îl simţi cum arde pe-al primăverii rug
şi-n urma lui rămâne o ţară românească
mai pură şi mai plină de semne de belşug
această iarnă aspră a fost un dar al firii
urcând pe cai de jertfă dintr-un trecut ocult
prin gura ei, pesemne, pelasgii şi ilirii
ne-au spus ce ierni domniră la Dunăre, demult.

Azi, suflă băltăreţul ca soarele prin lupă
surpând împărăţia zăpezii pe pământ
un singur colţ al ierbii e de ajuns să rupă
cu răsuflarea-i caldă armuri de neînfrânt
în staule jilave nasc alte generaţii
de vietăţi şi ierburi cu trup îmbălsămat
şi-n nopţi de ovidenii simţi cum tânjesc Carpaţii
de aurul şi vlaga care le-au fost furat.

Împung orbeşte puii prin bulbii de răchită
în cruciada hranei pornesc în zori de zi
sub craniul ca de fosfor al soarelui se-agită
un univers ce fierbe în seve porfyrii
e-atât de bine, Doamne, din beciurile gheţii
pâraie de-alabastru şi muguri se desfac
privighetori de geniu primesc botezul vieţii
vestind o primăvară cum n-a mai fost de-un veac.

Prelingeţi focuri roşii şi verzi din giuvaere
şi bateţi toaca veche în cuib de mânăstiri
la temelia ţării noi cărămizi de miere
încep să scânteieze ca galbenii-n chimir
primiţi deci primăvara cu pâine şi cu sare
cu vin de prospeţimea granatei s-o cinstiţi
din Dunăre la Tisa, din Olt şi pân' la Mare
să fim cu toţi, de-a pururi, sub sceptrul ei uniţi.

Fii azi binevenită pe plaiuri carpatine
tu, vietate sacră şi plină de noroc
îngăduie-ne iarăşi a ne-nchina la tine
tu, ce purifici lumea fără s-o treci prin foc
cu duhul tău de-un verde fluorescent să bucuri
pământul ţării mele cel scuturat de jug –
revarsă chipul slavei pe fiinţe şi pe lucruri
şi-nalţă România în pace şi belşug.

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învăţătură
Adăugat de Auditus
Votează! | Copiază!