Iertările de vise coapte
Prin sufletul de vată
Trece uneori cuțitul negru,
Sângele slăbiciunilor iartă
Tăietura semnului integru.
Printre rădăcini râma usucă
Resturi de-otravă înfoiată,
Crucea iubirii nu apucă
Să-adune sfinții laolaltă.
În ceruri se fierbe pe rupte
Zeamă de stele înnoptate,
Șoaptele lor își lasă supte
Iertările de vise coapte.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.