Odă Eminului
Răsar pe culmi de dor albaștri
Luceferii în nopți de vis,
Dar dintre-atâția mii de aștrii,
Doar tu sclipești și din abis.
Pentru puțini este cărarea
Cu nestemate pietruită,
Pentru cei mulți e doar uitarea,
În umbre grele dăltuită.
La ceasuri vesele-n amurg
Cu slove candide pe buze,
Te prinzi ca unic demiurg
În hora dragelor de muze.
Și peste veacuri obosite,
Lăsând o urmă de regret,
Pe țărmurile nesfârșite
Găsi-voi aripi de poet.
poezie de Cristina Drăgoianu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.