Evadare
Fulgi de lumină veghează Cetatea Vieții
Dansează grațios, minuțios pe ringul regal
Al unui nou apus, ușor sfios și puțin neclar.
Ah, ochii uriașilor munți, săracii, semeții!
Orbiți de fascicule de lumină prelucrată
Munții adorm în brațele nopții târzii.
Licuricii uitați în zare se ascund prin vii
Îmbătați de atmosfera feerică și-nmiresmată.
Luna îmbracă acum rochia dantelată
Pregătindu-se de nunta mult așteptată
Cu mândrul Soare, mandru' Crai
Ce-i cântă dulce-o romanță la nai.
Particule fermecate, atinse de aur celest
Rup tăcerea lumii și zboară către est,
Spre altarul rafinat al amiezii
Împodobit cu elegantele frezii.
Muzica fină îmi spală timpanul obosit,
Petrecăreții se amuză de ochiul plictisit,
Dar hora continuă în sufletul inocent
Sub îndrumarea domnului Timp Docent.
poezie de Elena Crețan din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Elena Crețan. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.