Credința la români
Unii sunt mari mincinoși
Bârfesc aproapele mereu
Însă se cred credincioși,
Dar nu-ntind o mână la greu.
Cu gura se închină,
Nu te-ajută niciodată,
Sufletul nu ți-l alină
Îți râd în nas, câteodată...
La Sfânta Biserică,
Se duc fără rușine...
În fiecare duminică
Și nu fac un bine.
Când e sărbătoare,
Credincioșii te doboară.
Se calcă și-n picioare
Între ei se-omoară.
Un suflet năpăstuit
Sau bătut de soartă
Ajută-l negreșit...
Arată că n-ai inimă de piatră!
Învață să fii creștin
Roagă-te cu sufletul curat.
Nu deveni un cretin,
De-acasă puțin plecat.
Cu toată a mea ființă
Îl iubesc pe Dumnezeu,
Iar această credință
O port în sufletul meu!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (12 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre suflet
- poezii despre creștinism
- poezii despre învățătură
- poezii despre sărbători
- poezii despre sfinți
- poezii despre râs
- poezii despre rușine
- poezii despre picioare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.