Toamnă
Cum stepa e bogată la ore purpurii,
Când fagurii din cer întorn luceferii!
Ce lungi ninsori de îngeri printre păduri de-arin!
Și ce chemări suave veneau din schit vecin!
Venea, mugind, o turmă de boi cu ochi albaștri
Mânată de un strigăt dinspre băieți poznași.
Și pulberea se sparge în valuri cenușii
Plină d-efluvii calde ieșite dintre vii.
Iar pe singurătăți tăcerea s-a prelins:
Și Silfe au cules parfum de clopot stins.
Câtă melancolie! Octombre se-arăta!
Watteau! cât te-am iubit, Autran, și tu Millevoye!
poezie de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.