Edgar Poe
Nevrând să fie înger, un demon el a fost.
Iar nu Privighetoarea, ci Corbul l-a cântat;
Și cizelat-a visu-i teribil de frumos
Cu al Răului și al Straniului diamant.
Cătat-a în genunea ce orice gând cufundă
Secretele Morții și-ale Eternității,
Și sufletu-i lucind în crima sângerândă
Avea visul năprasnic, cel al Perversității.
Misterios și cast, sardonic și feroce,
Intensul rafinează și îl ascute-atroce;
Chiparosul i-e arbor; iubita o nălucă.
Cu ochii săi de linx orice mister dezleagă:
− Baudelaire, acum pricep iubirea ce te leagă
De-Ntunecatu-acesta, citirea sa-nspăimântă!
sonet de Maurice Rollinat, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.