Zic si eu...
Noi daci am fost și suntem încă
Și vom fi neam de neamul nost,
Pe veci aici precum o stâncă,
Căci neamul ăsta n-are cost;
Că nu mai suntem ca-nainte
Cu-același spirit de-avanpost,
Așa o fi și-o spun cuminte,
C-am adoptat un regim prost!...
Sunt conștient de lumea asta,
Care nu crede cum am fost,
Nici eu nu cred treaba cu coasta
Din ea făcându-ne un rost...
Totuși prefer să-mi apăr țeasta,
C-am devenit puțin anost,
Susțin răzbit, cu asta-basta,
Că țara mea mi-e adăpost!...
A fost un stih cu politețe,
Nu doar m-am jucat cu rima,
Și zic și eu, cu-acuratețe
Tu țara mea, ai toată stima!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (28 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.