Ci-n stea...

Cinste strămoşilor noştrii, cinste strămoşilor daci,
De la floarea vieţii cinste şi până la ultimul baci,
De la primul bob de viaţa, până la ultimul rege,
De la începutul lumii... cred că se subînţelege!

Sper c-o să vă ţinem minte, alte zeci de generaţii,
Sper să vă urmăm exemplul şi să vă intrăm în graţii,
Că aşa va fi, eu sper, da', sper că nu sperăm degeaba,
Trebuiesc munci lămurite, cam aşa stă acu' treaba...

Nu se mai cunoşte cinstea, ne-a furat-o-n timp guvernul,
Ne-a făcut să suprapunem, paradisul cu infernul,
Dar nu-i bai, cu toate-acestea, eu am să-mi cinstesc strămoşii,
Nu mă lepăd eu D'acia, poa' să cânte-n veci cocoşii!...

Cum spunea odinioară, geniul cel pustiu cu ramul:
"Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul..."...

sonet epigramatic de Vasile Zamolxeanu (23 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!