Amăgiri
Spre mine mă deschid ca o floare.
Mă ninge solemn cu amăgiri albastre.
Pașii de tină i-am afundat în lumină,
I-am ars cu un gând fugar.
Diminețile mele se deschid în mii de petale
Și cad, cad, peste mine, zăpezi nesfârșite, nelămurite.
Și ce dacă geana zării s-a încruntat îmbufnată?
Pe marginea sufletului i-am dat loc de popas
Unei păsări albastre.
poezie de Magdalena Hărăbor din revista "Arcade", nr. 3 (septembrie 2015)
Adăugat de Magdalena Hărăbor
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Magdalena Hărăbor. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre suflet
- poezii despre păsări
- poezii despre ninsoare
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre flori
- poezii despre dimineață
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.