Vikingii
E ceață, frig, o noapte întunecată,
Vikingi corăbii vin din depărtări
Fără de glas rămân, a lor armată,
S-apropie silențios din depărtări.
În răcnete, spre țărm ei năvălesc,
Mânați de al lor spirit aventurier
Nu au in ei nimic volintiresc,
Iar eu mă văd în lanțuri, prizonier.
Dintr-o dată apare, în galop nebun,
Iubitu-mi cal, bilet spre libertate,
Până în zori gonit-am, ca din tun,
Să dau de veste celor din cetate!
Ai mei ostași, în luptă îi îndemn,
Victoria-i a noastră, când înving,
Pe sabia cea dragă, fac un semn,
Când cade înc-un luptător viking!
poezie de Alex Dospian (februarie 2016)
Adăugat de Alex Dospian
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.