prea
vioara, dacă s-ar auzi pe sine și flautul
dacă ar avea urechi
mitraliera
dacă ar avea urechi, ochi și conștiință
dacă anumite cuvinte și-ar găsi puterea
și ar avea degete
dacă omul
ar avea bucuria și doar frica
pe seama misterului că-i viu
vioara și-ar compune singură partitura sau
ar tăcea
flautul și-ar înghiți sunetul ori ar însoți
din proprie inițiativă alte instrumente
armele s-ar autodistruge
sau ar trage în trăgător iar anumite cuvinte
și-ar sparge izbindu-și de toți dinții silabele accentuabile
omului
rămânându-i grija bucuriei
probabil
prea multe laturi tăioase au lucrurile
îi provoacă frica
la fel de posibil nu poate
trăi fără ea
ori nimic nu-i de-ajuns
să-i încarce timpul chiar scurt dat
vanitatea
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre bucurie
- poezii despre vioară
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre posibilitate
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.