Metrou
1
Un pic zgribulit,
stau în vagonul metroului, privind o femeie care citește.
Rărindu-mi respirația pentru a intra în același ritm cu a ei,
călătorim împreună sub pământ.
2
Un om în costum business, de vârsta mea,
cu părul sur, își tot tastează, îngrămădit asupra lui,
telefonul Blackberry, având
un ziar pe genunchi, capul aplecat înr-un soi de rugăciune:
frate, ar trebui să plângem? Să râdem?
3
O femeie doarme lângă mine. Ce noroc
să vezi singurătatea
odihnindu-se.
4
"Vine atât de repede,"
Spune bătrâna din fața mea,
adresându-se nimănui în particular:
dă din cap în deplin acord cu ea însăși
și, strict vorbind,
cine o poate contrazice?
poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Jim Moore. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.