sau
totul a pornit ca un strănut
ca o privire
spre închipuire
am lăsat inima pe foaie și un vânt din senin
mi-a închis caietul
luminițe iradiau spre înafară din profil
din momentul acela n-am avut liniște
iar drumul înaintea mea doar praguri, praguri
cu dreapta strânsă un pumn de litere
le-am azvârlit spre est și înapoi
precum semănătorul
am tras apoi cu dinții, cu mâinile-amândouă
de caiet să-l deschid, să prindă măcar
o literă, să încolțească în țărâna lui albă
o poezie
sau inima mea
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.