Psalmul iubirii nebune

Să-ngenunchezi la cedri, să vezi în prund - safire,
În trepte doar urcuşul şi-n ce-ai pierdut - tărâmul...
Să nu aduci Iubirii nedreapta înjosire
C-ai şti pe unde iarna ţi-a înflorit salcâmul.

Trăsură nebuniei, cu pescăruşi în hamuri,
Dă foc la răsărituri mânându-le pe creste.
Ce-ţi pasă, violetul că-ţi flaută prin ramuri,
Când marea te răsfaţă-n festinuri de tempeste.

Ne-au invadat lumina şi neamul de chitare,
Nu-i prăbuşirea cântec? Beţi vinu-n gust de a-ii!
Ce mai contează timpul pentru-mbătatul soare,
Când inimile noastre îi galopează caii!

Râzând îmi sari în braţe: Ne caută,-i la uşă!
- Zi-i: Moarteo, mai aşteaptă, până vom fi cenuşă!

sonet de Dumitru Ichim (8 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!