Un enorm pas în gol
Un enorm pas în gol și-n salvatoare ficțiune
Este demersul meu, spunea profesorul
scârțâind din pantofii noi-nouți,
atenție, fără personanțele inconștientului
viața ar câștiga, probabil, precizie și luciditate,
profesorul se aplecă să ajute un bătrân să urce pe trotuar,
să zgârii neantul cu unghia stiloului nu e o treabă de lepădat,
dar infinit mai frumos este să umbli ca Ioan Botezătorul
pe o umbră de pământ, sub un cer ce coboară
din stea în stea cu sunet de arginți suspendați,
nu fumați, scria deasupra ghișeului, nu vorbiți tare,
numărați restul în fața noastră, ca multe altele,
ne aflăm în plin progres, gândea încă profesorul,
dar mandatul poștal nu sosise.
De ce măsura iubirii este pierderea ei, uite o întrebare
Mai interesantă, deși cunoscută, ne-a poluat trei luni,
s-au smochinit strugurii, ce-ar fi să fie mai ferm,
cerul gurii noastre este spongios și plin de pustule,
urma o noapte în nuanțe de papagal gulerat, amiral roșu,
margarete palide, ah, portocale ca sânii.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.