Trecere

Inspirat din poeme sacre
A venit un infinit aici
Deşi era dintotdeauna
Fără de restricţii impuse
Fără limite de nici un fel
Nu avea nici greţuri
E un fel de a spune
Aterizase de urgenţă
Din propriul lui sistem
În propria structură
Înaintea multor ere
Din iniţiativă concertată
Dinainte de timp şi vreme
Şi continuă să vină
În termeni ascendenţi
Şi continuă să treacă
Ca un factor de progre
Şi se divulgă permanent
Cu tentă personalizată
În tandem cu eternitatea
În asociere cu nemărginirea
Mesager clar interminabil
Ar creşte exponenţial
Dar nu mai are unde
Ar scădea infinitezimal
Dar nici asta nu-şi permite
Până atunci evoluează
În proporţii simptomatice
Cu veşnicia în sânge
Cu nemurirea în suflet
Şi persistenţă acutizată
Acum am o certitudine
Nu aştept de nici un fel
Să se termine nici să dispară.

poezie de David Boia (7 ianuarie 2016)
Adăugat de Anca Petru
Votează! | Copiază!