propoziții neterminate
monotonii
inutile și încărcate ochi cu vină imit
măsurarea încordării, imit alergătorul
înăuntru Soare și afară, albește os
cărat de vânturi iuți la suprafață
domesticim spaimele ori scăpăm
dând cu viața de pământ precum
cu o căciulă veche roasă
«tui mama ei de roată» zicea tata
scuipând înspre apus cu năduf
în vreme ce eu
rămâneam fixat pe secvența cu osul
hei, nu mai vreau nimic, iubito
mi-e prea
ai înțeles?!
incoerența, firimituri din propoziții
întregi odinioară
nebunia
îmi adună pulsul pe spirale
vreau, brusc vreau
ceva
tunetul la start, pistolul: pfuff!
spre ne-dor
reluați citirea de la capăt
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încordare
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre tată
- poezii despre spaimă
- poezii despre puls
- poezii despre nebunie
- poezii despre mamă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.