Poarta înspre mama
câteodată mi-e dor de
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarța lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ținea strâns de mână și parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere,-
singura poartă înspre mama
fără să ne atingem
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase
poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
1 Agamemnon [din public] a spus pe 27 decembrie 2015: |
| Excepțional! Predispoziția domnului Dume pentru acest gen de poezie este formidabilă. |
2 Petru Dimofte [din public] a spus pe 28 decembrie 2015: |
| da da |
3 Teodor Dume [autorul] a spus pe 6 februarie 2016: |
| agamemnon, mulțumesc |
4 Tina Constanda [din public] a spus pe 3 septembrie 2016: |
| Multe persoane, creatori de poezie sau proza abordează astfel de subiecte .Sigur, impresionează, dar sa mi curgă lacrimile ca acum, niciodată. In ochii mei autorul este un copil de 5,6ani cu parul cert si ochi umezi.Foarte trist. |
5 Teodor Dume [autorul] a spus pe 4 septembrie 2016: |
| tina constanda, numai cine este și se simte copil trăiește cu adevărat! mă bucur că acest text a spart durerea ce ne însoțește orișiunde amintindu-ne de ceea ce am fost... cu sinceritate, teodor dume, |