Dilemă
Dilema asta este veche,
În lume nu are pereche,
Deși-și măresc pensii, salarii,
Sunt oropsiți... parlamentarii!
Așa își zic, râzând în barbă,
Crezând că România-i oarbă,
Uită că omul chinuit
Este călcâi pentru partid.
El n-are pâine, zahăr, carne,
Parlamentarii îi pun coarne
Prin taxe, biruri nemiloase
Chiar pentru aerul din case.
Că, Doamne, cine-s cei mai tari
În bâlciul de parlamentari?
Sunt hoții ce mulg pentru ei,
Lua-i-ar dracul de mișei.
De stau închiși o lună-n beci,
Rămân cu palatele-ntregi,
Unul de fură o alună
Stă-ncarcerat cinci ani și-o lună.
I se confiscă tot ce are,
Până și pofta de mâncare,
Rămâne ca să-l poarte soarta
Doar unde se deschide poarta.
Și-așa se bucură să fie
O umbră țanțoșă-n călcâie.
Dilema lui: nu sunt țepușe
Și-un Țepeș nou, la noi căpușe!
pamflet de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.