Nisip de coaste au bărbații
Mă-aplec să-ți nimeresc făptura
Într-un vârtej de flori de soc,
Ca să-mi întorci cu rouă gura,
Să-ți sorb dulceața ei de foc.
Cu mângâieri în chip de fluturi,
Zbor pe coline de povești,
Mai caut să descopăr nurii,
Sămânța fructelor trupești.
Viața noastră fie veșnic
Un dar din raiul întrupat
Sub mucul razelor de sfeșnic
Sclipind în coaste de bărbat.
De-aceea îngeri-n ovații
Pun panaceul unde doare,
Nisip de coaste au bărbații,
Tu, Evă ești nemuritoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre bărbați
- poezii despre viață
- poezii despre rouă
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre nisip
- poezii despre gură
- poezii despre fructe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.