Memento
Tu, care nu ți-ai părăsit
hotarul țării niciodată
și-n veacul ăsta urgisit
s-a scurs intreaga ta durată
Tu, care fruntea ți-ai încins
cu purpură și clarvedere
trăind ca un mesteacăn nins
pythagoreice mistere
Acum treci vămi de nepătruns
prin șapte cicluri planetare
vei fi aflat cumva răspuns
la vechiul semn de întrebare?
Azi pe biserica din Șchei
s-a-nfipt o pasăre-n săgeată
și-n mica zbatere a ei
parcă te văd crucificată
Eu aș greși de neiertat
de n-aș primi acest memento
pe-un rug de mure m-au legat
inchizitori din quattrocento
Părtași aceluiași destin
îngemănați vom sta pe stâncă -
prin tine mor și eu puțin
iar tu trăiești prin mine încă
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Votează! | Copiază!
