Cei 7 ami de acasa

Drajii mei, da la o vreme cred ca scit ca traba-i groasa:
Cineretu' nu mai are aia sapcie ani d-acasa!...
Sî m-ar plase sa fiu dascal, sa le dau la fiscecare,
La narozî' ascia cineri, cîce-un patru la purtare!

Ascultatî-ma pa minie, vreu sa scie az' tot natu'
Ca d-o vreme cineretu' fasie da rusâne satu'.
Nu va zîc nisio minsiuna, sa veget' sie întîmplare
Am patît în vara asta, da Sântamaria Mare.

Ca m-am dus da gimineata, pîntru-asa, v-un seas o' doua
Sa ma rog ca tot crescinu' la bisarica a noua.
Sî m-am tras mai la o parce, ca tot omu al cumince,
Sa ascult cum sa cuvine sie ne zîse dom parince.

Cînd colo, sa vez comegie: uice-asa, în graba mare
Un copil sa baga-nuntru dohanind dîntr-o tâgare!
Am ramas ca prostu-n ploaie sî d-asa o grozavie
M-or scapat pa jios Pleiboiu sî uiaga da rachie!

poezie de Sorin Olariu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!