Muchii albastre
Mă spăl cu priviri
până-n fântână
pe muchii albastre
cu pești
și cuvinte
cât de aproape-i izvorul
de stele
ce umblă
pe mâini nevăzute
speranță și dor
scoică
adusă de ape
mi se desprinde privirea
de ochi
și alunec
cascadă pe mâini
cu zâmbet stropită
metamorfoză subțiată
până-n izvoare
meninge în picuri
crescută pe ploaie
poezie de Ioan Daniel Bălan din Pe umerii vremii (27 iunie 2003)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.