Mersul pe raze
Rotunjită clipă
până-n imagine
ne copleșești căutările
cu pașii aceștia
flexibili
ne ții la-ndemână
cu rosturi și flori
cu piscuri de roze
și faguri de miere
floare de stâncă adesea
să fim
în mersul pe ape
către izvor
aria minții
licăr
spernanță
și
galaxia cunoașterii
ne prinde încet
printre stalacmite de
flori și cuvinte
nesațul
până în inima pietrei
ne sapă
ne taie
mai mult să pătrundem
aria
dintre cuvinte
și floarea de stâncă
poezie de Ioan Daniel Bălan din Pe umerii vremii (4 iulie 2003)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.