Glossă toamnelor târzii

Aleile-s pustii şi triste...
În şerpuielnice priviri
Scormonitor în ploi şi vise,
În taină,-n vers şi-n amăgiri,
Cuţit al rănilor ascunse
Sub o cernită-mbrăţişare
Îmi laşi o lacrimă din ceruri
Şi ploi de frunze şi petale.

Aleile-s pustii şi triste...
Se tânguiesc copaci. Târzii
Poeme galbene şi triste,
Te-aşteaptă iarăşi să revii.
Te-aşteaptă lacrimă de ploaie...
Al universului altar
E doliu, pleoapă cenuşie...
Şi plouă iar... şi plouă iar!

În şerpuielnice priviri
De vânturi şi de lanuri coapte
Sunt lacrimi fără de opriri,
Priviri de dor şi cânt de şoapte.
Şi plouă, plouă ne-ncetat
Autumnală reverie...
Vezi, nenuntita asta ploaie
Eu ţi-o dedic pe toată ţie.

Scormonitor în ploi şi vise,
Lăsându-mi sufletu-ntristat,
Potecile pustii şi triste,
Precum o noapte ai plecat.
Judecător nedrept şi crud,
În lumea asta ireală
Tu mi-ai lăsat copacii nud,
Iar ramurile-ncep să doară...

În taină,-n vers şi-n amăgiri
O pelerină de tăcere...
Atâtea simple amintiri!
Atâtea clipe efemere!
Dacă regret acu, ceva
E toamna-n care m-am născut
Că n-am să o mai pot avea,
Timpul să-l iau de la-nceput.

Cuţit al rănilor ascunse
Şi sângeriu căutător
De lacrimă şi de durere,
De alte toamne-mi este dor!
Dar în clepsidră curge timpul
Nisip în gol de veşnicii,
Iar eu te-aştept, te-aştept zadarnic,
Căci ştiu că n-ai să mai revii.

Sub o cernită-mbrăţişare
Te-ascunzi... Şi timpul te-a furat
Iubita lumii trecătoare
Ce ca un vis te-ai arătat!
Ţi-am luat chihlimbării poeme,
Cercei de frunze,-ntunecare,
Ţi-am luat atunci conduri de stele,
Dar tu te-ai dus, te-ai dus în zare...

Îmi laşi o lacrimă din ceruri,
Te pierzi o umbră-n visul meu,
În transcendente idealuri,
Înger zburând spre Dumnezeu.
Iar eu rămân prin dedublare
O altă toamnă pământească...
Pe fantomatic drum de stele,
În viaţă vrea să te-ntâlnească.

Şi ploi de frunze şi petale
Se scutură. Adio, dar!
Îngenunchia-voi la altare
Ca în decor autumnal
Să te găsesc, oh, drum spre stele.
Aşteaptă-mă, căci voi veni!
Ori nu eşti toamna vieţii mele
Pe care iarăşi voi păşi?!

În ploi de frunze şi petale
Îmi laşi o lacrimă din ceruri,
Sub o cernită-mbrăţişare,
Cuţit al rănilor ascunse,
În taină,-n vers şi-n amăgiri,
Scormonitor în ploi şi vise.
În şerpuielnice priviri,
Aleile-s pustii şi triste.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!