Trecem prin timp...
Îmbătrânim și toate le lăsăm
Prin clipe dăltuite-n arca vieții,
Ne poartă valurile spre un țărm
Ascuns în amintirea tinereții.
Rugina toamnei se-mprăștie discret
Pe căile ce pașii ni-i adună,
Ne lasă la fereastră-un,, Te-aștept!"
Și noi pășim... făr-a privi în urmă...
Lăsăm buchete dragi de amintiri
Să le-ngrijească muguri ce-o s-apară,
Zâmbim la câmpul viu cu răzvrătiri
C-o lacrimă, a nu știu câta oară!
Mai căutăm un ram cu verde crud
Printre livezi ce gândul îl străbate...
,, Durere, nu te simt și nu te-aud,
Te rog, din calea-mi, dă-te la o parte!
Și lasă-mă prin toamne să pășesc,
Prin frunzele ce vor să mă-nvelească,
Din acest mers nu pot să mă opresc
Și nimeni nu mai poate să m-oprească!"
poezie de Lili Șipoteanu (3 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lili Șipoteanu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre amintiri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre muguri
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.