O întrebare

Ca să uit măcar o clipă de atâta supărare
Mă aplec peste-o hârtie şi lansez câte-o-ntrebare.
Câte lacrimi au să curgă ? Câte mame vor mai plânge?
Să oprească suferinţa şi “zvâcnirile de sânge ".
Voi cei mari ce-aveţi puterea, şi vă bălăciţi în toate,
Nu credeţi că este timpul să lansaţi un: nu se poate?
Dacă vouă vă surâde, soarele când asfinţeşte
Şi vă înfoiaţi în pene când chenzina iar vă creşte,
Dacă voi ”Divanul Mare” n-aveţi limite-nimica.
Când e vorba de-ale voastre, nu-i ruşine, nu-i nici frica,
Nu credeţi că cei ca mine v-au ales în fruntea ţării
Să fiţi drepţi, curaţi ca roua, nu tulburi ca apa mării?
Nu credeţi că-n lumea asta toate au limita lor
Şi că cel ce poartă greul este prea-nţelegător ?
Mai lăsaţi-vă trufia şi orgoliul de partid,
Răsfoitul de ziare când legile se decid.
Stoaceţi-vă seva-n creier, faceţi legile mai drepte
Pentru cei lipsiţi de "multe", săturaţi să tot aştepte.
Ca să ştiţi cum o duc dânşii, coborâţi puţin la “vale”,
Să vedeţi şiroi de lacrimi, s-auziţi doine de jale,
Să vedeţi bătrâni şi tineri ce se zbat numai în drame,
Pe când voi ţineţi de scaun şi-adunaţi la kilograme.
Oameni buimăciţi la minte, de-atâtea promisiuni,
Săturaţi de vorbe goale, de lozinci şi de minciuni.
Doamne. . . fă-i să înţeleagă că zâzania din ei,
Le aduce doar porecla de: smintiţi şi de mişei,
Fă-i să ştie că trufia este o boală ce nu iartă
Şi că-i duce pân-la urmă la discordie şi ceartă.
Poate astfel vor pricepe şi-şi vor modela “cuvântul”,
Altfel, nu-i iartă mulţimea, nu-i mai rabdă nici pământul.

Aveţi grijă să nu vă scoate-ţi ochii,
domnilor din fruntea ţării.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Votează! | Copiază!