Se prăbușește timpul
Eu te-am visat
În taină
Și te-am iubit
La infinit
În lacrimi
Mi-ai rămas iubire
Un râu își poartă grațios
Albastra albie de lut
Mi-e plânsul
Doar un nod în gât
Mi-e frig
Și mi-e pustiu în nopți
Spre propriul eu
Tot sap adânc
Îmi proiectez
Lumina mea curgând
Să-și facă leagăn sfânt
Și-adânc culcuș în tine.
Cum pot să potolesc, iubire
O sete care nu e sete
O apă care nu e apă?
Se prăbușește timpul
Prăpastia ne-ncapă
O zi de liniște n-avem
Nu vezi speranțele cum pier
Se-nfruntă zeii noștri-n cer.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mariana Didu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.