Poetul
Poetul e firav, bolnav
Se plimbă prin oraș fără un tel
Și se oprește, din când în când,
Pe stradă, și își aduce aminte de ea, de el.
Rămâne uimit. Ea nici acum nu a venit
Ea îl visează, dar pentru el este cumplit
O sperie, dar îl iubește
Se cunosc demult, dar nu s-au întâlnit.
Sperie lumea pe bulevarde
Când rămâne cu ochii neclintiți
Prin crâșme, și parcuri,
Sau pe poduri, privind la ape,
Toți îl știu - vorbește singur..
Acasă se întoarce poetul, târziu
Și suferă, pentru ceva nedefinit
El suferă pentru noi,
Suferă pentru tot ce este viu.
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre sperieturi
- poezii despre poezie
- poezii despre poduri
- poezii despre plimbare
- poezii despre parcuri
- poezii despre oraș
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.