NB 12
Un trandafir de piatră nu-ți voi dărui,
Mai bine redeschid petalele din inimă,
Cât este vie.
Iubitele din secolul trecut au amuțit,
Pustiul cucerește iar planeta,
Cu-nțelepciunea nu poți face tot,
E doar un câine pus de pază,
În ochii oamenilor poți citi nefericirile, victoriile, speranța,
Fără cuvinte poți citi, cu mintea trează,
Atâtea trenuri s-au pierdut în noapte,
Nu căuta în amintiri pedeapsa.
Acele zile false, acea orbire de la soarele vrăjmaș,
Iubește liniștea copacului, nu liniștea de cimitir
A celor ce nu pot iubi,
O, catedrale ale nebuniei, aripi de plumb, țipetele oarbe,
Mă caută propriul eu, dar nu-s acasă,
Întâi începi să suferi, apoi vei putea gândi,
Ai să-nțelegi că tu ești peste tot, nu doar în trup,
Îți aparții, dar aparții și altora, fără să știi,
Precum frumoasele n antichitate preotese.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre victorie
- poezii despre trenuri
- poezii despre trecut
- poezii despre trandafiri
- poezii despre religie
- poezii despre plumb
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.