Amintire
Icoană vie-a bunilor mei dragi
La tine îngenunchi... Te-ntreb ce faci
Bunico, pe tărâmurile sfinte,
De mine dacă-ți mai aduci aminte.
Te văd plângând în vis... Mi-e dor de tine!
De nopțile de iarnă, de câmpii,
De clipe de miraj și fericire,
De sat și de alei, de caiși, de vii...
Mi-e dor de anii de copilărie,
De toamna cu miresme de gutui,
Mi-e dor bunico și de pâinea coaptă
În sânul cald al anilor târzii.
Mi-e dor de focul sobei, de ilicul
Și ia ta cu flori țesute-n poale,
De sărbători mi-e dor... Și de bunicul!
De zilele cu iz de sărbătoare...
Mi-e dor de moș Crăciun și de zăpadă!
De brazi mi-e dor, de cumpăna fântânii,
Mi-e dor bunico, să mai ies la poartă
Și să mai stau de vorbă cu românii!
Mirosul de gutui mă-mbie iară
Și arămie-i pâinea din cuptor,
Mi-e dor de voi în fiecare seară
Și de românii mei îmi este dor!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sărbători
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre seară
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.