Sfârșit nu va fi...
Tot ce am țesut pânză nu este ci mai degrabă intrigă
de-aceea calea lor duce în iad
unde nu este nici pâine nici sare.
Orgolile noastre trebuie înfrânte-n armuri
umilința sărută sufletele înnegrite
și uită punând lumina să vegheze.
Sfârșit nu va fi fără păcat, fără umbre,
nimeni nu poate să iese din piele
mai mult decât trupul de lut.
Înțelept sunt al cuiva
care mă smulge din mine și mă iartă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre religie
- poezii despre pâine
- poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.