Sângele iubirii cu mii de rădăcini
Iubirea mea, credința, prinde rădăcini
Între două mere râvnite de vecini,
Urcă peste dealuri, curge în furtuni,
O sorb cu plăcere din adânci fântâni.
Urme lungi de umbre se-ntind către apus,
În brațe infinitul ne poartă spre Iisus,
Netezim răspunsul și așteptarea noastră
Că-ntr-o zi vom trece în viața cea albastră.
Până atuncea punem spice la cingători,
Copii-i înălțăm spre soare deseori
Și visăm la mărul râvnit și de vecini
Prin sângele iubirii cu mii de rădăcini!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mere
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre vecini
- poezii despre sânge
- poezii despre plăcere
- poezii despre infinit
- poezii despre creștinism
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.