Roată gigantică e viața
Roată gigantică e viața,
În două clipe se schimbă fașa.
Un râs sardonic, primul simptom,
Ai tetanos, stimate domn.
Toți suntem oarecum tetanici,
ia-l pe Henri Rousseau Vameșul,
ce mai întrebi, ce pezevenghi,
moartea joacă oricând un renghi.
Ah, Doris Lessing, stranie femeie,
Luă ea și Nobălul, de ce să nu-l ieie?
Până și soțul flirta cu ea, ce Everest în mintea sa.
Astăzi eu zac în Kilimandjaro,
Vine avionul ori jaguarul?
Ernie ce e cu tine, de ce?
Ce dor ți-a fost de Champs-Elisee.
Nici pe departe nu scriu poeme,
În patul de-alături frate-meu geme,
Nu pot s-ajut nici un muribund,
Atomii lui în mine pătrund.
Uite, așa înțeleg nemurirea,
Moare doar unul, ceilalți să se mire.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.