Infinit
De la o vreme pe aici
infinitul
se contractă
primejdios.
Cine să fi bănuit
că dintr-o dată
fiece fărmătură
din pâinea-i fără margini
va fi zvârlită
așa cum dai cu piatra
într-un abis.
poezie clasică de Mario Benedetti, traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.