Tu..., pământ al meu

prin timp impus de întorceri
franjuri de lumină
ţesătură să înveşmânte
chipul tău, am îmbrăcat.

am urcat stingând stele
flacără unică creând
argintul lunii
salbă în pumnul tău punând.

nori am adunat
aşternut pentru tine
strigând, răsucind ploaie
fântâni construind, sete potolind.

vânturi am legat
legănând păsările cerului
columnă în masa de tăcere
am durat.

capete de lumi îndepărtate
pod pentru tine construind
adâncuri de ape scormonind
stele pentru tine lucind.

în mine am coborât, căutând
lucitor metal, podoaba maiestoasă
codrii străbătând şi găsind
floare în poiană dormind.

munţi am spart
văgauni pline de cânt
eu viaţă dând în trecut
istorie am făcut.

izvoare cristaline, în râuri
cascadă pentru tine am pus
în inimă pentru tine
al meu... pământ.

poezie de Viorel Muha (1997)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!