Şansa să port mâna stângă în ghips

Şansa să port mâna stângă în ghips
Înaintea cuvintelor rotunjite în vis,
Cu iluzii puse în cumpene uzate
De aripi respirate în zboruri înalte,

Şansa să-mi privesc inima cu durere
Prin jurăminte înmuiate-n tăcere,
A fost şi este un şirag din zile amare
Unse cu uleiuri prelinse din soare.

Nimic nu poate să mişte-n greşeală
Decât luminiţa ce ochi-mi înşeală.
Am pierdut distanţa circular – realitate,
Sângele ţâşneşte din degetele retezate.

Aţe catgut se cos în loc de inele,
Umflăturile cresc în nopţi fără stele,
Mirosul amintirii e-n nară de câine
Care latră la cer, se roagă la tine.

Şansă-i că am lângă mine doctorul om
Care taie răsăritul cu nichel şi crom
Şi-mi altoieşte rodiile degetelor sfărmate,
Clipa fluieră bucuria existenţei aparte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!