Orto... docșii
Ce-i cu biserica... mă-sii, măi tată,
O fi din clerici, sau tâlhari,
La ai noștri, orto... docși flecari,
Ce-și bagă-n burți bani cu lopată
Și de la groapa înmormântării,
De la botez... fără Iordan,
Doar c-un stropit dintr-un lighean,
Pe bani... și sudălmit ocării?
Ce dracu -ce-l au veșnic zis-
Nu au nimic dumnezeiesc,
Decât s-adune... avut își cresc,
Pe patul morții act fac scris,
Își spovedesc bătrâni de case,
Ce și le pun pe propriul nume,
Ca și pe gropi, goale de lume...
Ce vând de averi bisericoase!?!...
Nici de vândut nu-s pe vecie,
Că cer și birul anual,
Ca pe-o chirie... infernal,
Că rai nu dau, moartea nu o-nvie!
Cer taxe pe colaci stropiți
Cu apă păcătos sfințită
Și cu coliva-n plâns zdrobită
Își cresc găini... porci nesimțiți!
S-a dus din har, sunt un comerț,
Unde nu-i suflet, dăruire;
Hotel, e astăzi mânăstire
Și parohii se dau pe șperț!...
S-au pus cu toții pe înmulțire
Să împânzescă prostul neam...
Din banii storși pun termopan
Lăcașului vid, fără cult, simțire...
Vând apa chioară din canale
-Canalii fără judecată-
Neputând fi judecați vreodată,
Că sunt pupați, de șefi, pe poale...
Biserica ne oglindește
Așa cum totu-i azi, hoție...
Și-o vreau, ducă-se pe pustie,
Așa, cu rugi... dumnezeiește!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.