Şase peisaje semnificative

I

În China
Un bătrân stă
La umbra unui pin.
El vede florile de pintenul cocoşului,
Albastre şi albe,
Clătinându-se în vânt
La marginea penumbrei.
Barba lui se mişcă în vânt.
Pinul se mişcă în vânt.
Astfel curge apa
Prin buruieni.

II

Noaptea are aceeaşi culoare
Ca braţul unei femei:
Noaptea, femela,
Obscură,
Înmiresmată şi suplă,
Se ascunde în sine.
Un iezer sclipeşte
Ca o brăţară
Tremurând in timpul dansului.

III

Mă compar, măsurându-mă,
Cu un copac înalt.
Descoper că sunt mult mai înalt decât el,
Ajung până la soarele de pe cer
Cu privirea;
Ajung până la ţărmul mării
Cu auzul.
Oricum, îmi displace
Felul în care furnicile se strecoară
Înăuntrul şi în afara umbrei mele.

IV

Când visul meu era lângă lună
Faldurile veşmintelor lui albe
S-au umplut cu lumină galbenă.
Tălpile picioarelor
I-au devenit roşii.
Firele de păr
I s-au încărcat de cristale albastre –
De la stelele
Din apropiere.

V

Nu cuţitele lampadarelor
Nici dălţile străzilor lungi,
Nici ciocanele cupolelor
Şi nici turnurile înalte
Pot încrusta
Ceea ce doar o stea poate să încrusteze,
Sclipind printre frunzele viţei de vie.

VI

Raţionaliştii, purtând pălării pătrate,
Gândesc, în camere pătrate,
Privind în tavan.
Se închid ei înşişi
În triunghiuri dreptunghice.
Dacă s-ar fi închis în romburi,
Conuri, linii ondulate, elipse –
Ca, de exemplu, elipsa unei semilune,
Raţionaliştii ar fi purtat sombrero.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!